Imaginea de sine

Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata

                                     1 Petru 2:9

Stima de sine scăzută este o plagă a societăţii moderne. Oamenii vin la psihologi doar pentru a-şi rezolva această problemă sau alte probleme asociate cu ea: diferite dependenţe, depresie sau tulburări de alimentaţie. În viaţa de zi cu zi, stima de sine scăzută, chiar dacă nu capătă proporţii alarmante, poate afecta aproape invariabil relaţiile dintre oameni şi poate împiedica performanţa în majoritatea domeniilor de activitate.

Probabil că motivul principal pentru care oamenii suferă mai mult ca niciodată din această cauză este mass-media, care prezintă celebrităţile în mod idealist, insuflându-le telespectatorilor un sentiment de inferioritate. Însă stima de sine, aşa cum este ea prezentată în Biblie, ne oferă o perspectivă diferită. Psihologia convenţională consideră că stima de sine reprezintă evaluarea personală a trăsăturilor şi a caracteristicilor pe baza observării de sine şi pe baza reacţiilor celorlalţi.

Biblia ne oferă cel puţin alte două elemente componente: statutul primit de om la creaţiune (Gen. 1,26.27) şi părerea lui Dumnezeu despre oameni şi darul pe care El L-a oferit tuturor (Ioan 3,16). Dacă adăugăm aceste elemente la definiţia de mai sus, atât de multe lucruri se pot schimba în ceea ce priveşte stima de sine!

În prezent, există două concepţii principale despre originea omului, concepţii care se exclud reciproc. Una susţine că oamenii au apărut la întâmplare, ca rezultat al unui accident cosmic, şi că existenţa noastră nu a fost plănuită. Am venit la existenţă pur şi simplu! Punctul acesta de vedere a fost susţinut dintotdeauna de unii, însă în ultimele secole – în specialdupă popularizarea falselor teorii ale lui Charles Darwin – ideea apariţiei omenirii printr-un simplu accident i-a dus pe mulţi în rătăcire.

Astfel, mulţi au ajuns să creadă că viaţa nu are în sine niciun scop sau, chiar dacă are vreun scop, indivizii trebuie să îl stabilească singuri. Milenii la rând, oamenii au crezut că au fost creaţi de Dumnezeu sau de zei; astăzi, mulţi socotesc că oamenii provin din maimuţă. Concepţia susţinută de Biblie este contrară acestei teorii.

Gen. 1,26.27; Ps. 8,5;  100,3; Fapte 17,24-28

            Dumnezeu ne-a creat cu un anumit scop şi, mai mult decât atât, El ne-a creat după chipul Său. El a creat plantele şi animalele în chip minunat, dar, deşi erau frumoase şi desăvârşite, acestea nu se asemănau cu Creatorul aşa cum se asemănau oamenii. Un alt fapt important este acela că oamenii au primit stăpânire şi autoritate asupra plantelor şi animalelor.

Spre deosebire de teoria ateistă, care afirmă că organismul uman nu are niciun scop transcendent, Biblia ne învaţă că Dumnezeu a ales să ofere „chipul Său” familiei omeneşti. Este adevărat că o mare parte a acestui chip s-a deteriorat sau chiar s-a pierdut cu totul în urma a mii de ani de păcat. Totuşi, urmele şi amprenta lui se pot vedea în orice om. Chipul Său poate fi refăcut în om, progresiv, prin puterea transformatoare a Duhului Sfânt, putere care se află la lucru în cei consacraţi lui Hristos.

Dumnezeu nu numai că ne-a creat, ci ne-a şi răscumpărat. De altfel, Hristos ar fi murit chiar şi pentru un singur om. Ce ne spune aceasta despre valoarea noastră, indiferent de părerea celorlalţi despre noi? De ce este important să nu uităm cât de mult valorăm înaintea lui Dumnezeu?

            Imaginea mea despre mine este un element important al stimei de sine. Totuşi, ea poate să îmi ofere un tablou incomplet şi adeseori greşit.Subiectivitatea poate duce la concluzii greşite atunci când îi evaluăm pe oameni, inclusiv pe noi înşine. Una dintre cele mai solemne avertizări biblice este cea legată de judecarea altora: „Căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur” (Rom. 2,1; Luca 6,41.42).

Distorsionarea realităţii pare universală şi oamenii sunt supuşi greşelii atunci când îi judecă pe alţii. La fel se întâmplă atunci când ne autoevaluăm. Marja de eroare este foarte mare atunci când ne judecăm pe noi înşine din punctul de vedere al capacităţilor, al înfăţişării, al caracterului, al puterii etc. Vom găsi întotdeauna oameni mai deştepţi, mai frumoşi şi mai înzestraţi decât noi! Totodată, vor exista întotdeauna oameni care se vor uita la tine şi se vor simţi inferiori.

„Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia.”

                                                      Romani 12:3

Între respectul de sine şi aroganţă există o poziţie de mijloc, cea mai bună de adoptat. Iar Pavel ne avertizează împotriva aroganţei. În multe zone ale lumii, valoarea unui om este dată de talentele lui, de darurile lui, de înfăţişarea lui etc. Noi ţinem cont într-adevăr de înfăţişare (1 Sam. 16,7); în definitiv, doar atât suntem capabili să vedem! Prin urmare, concepţia despre sine este adeseori modelată de reacţia celor din jur, care se bazează pe observaţiile lor. Dacă toţi îţi spun că eşti frumos, vei tinde să crezi că eşti frumos.Însă noi suntem întotdeauna mai mult decât ceea ce izbeşte ochiul. Persoanele care au probleme cu stima de sine au nevoie să se gândească la însuşirile sau trăsăturile lor personale care dau adevărata valoare şi nu neapărat la ceea ce preţuieşte lumea, întrucât adeseori ceea ce lumea preţuieşte nu are nicio valoare în ochii lui Dumnezeu.

Poate că sunt şi excepţii, însă în cele mai multe culturi se pune un mare accent pe lucrurile exterioare, vizibile. Iar trăsăturile de caracter, precum onestitatea, bunătatea, cumpătarea sau devotamentul faţă de principii şi idealuri, ocupă, de regulă, un loc secundar.

Prejudecăţile au efecte devastatoare asupra stimei de sine şi asupra performanţei. Noi suntem creştini şi ar trebui ca eforturile noastre să fie îndreptate spre încurajarea altora, indiferent de originea sau de pregătirea lor.

În 2 Samuel 9, avem istoria lui Mefiboşet, care se aştepta să fie ţinta răzbunării lui David. Nu este de mirare că i-a fost frică, a căzut cu faţa la pământ şi s-a numit „câine mort”. Era şi olog! Fără îndoială că reprimirea moştenirii de familie, a servitorilor şi a onorurilor din partea lui David i-au ridicat lui Mefiboşet valoarea personală. Oamenii exercită o influenţă extraordinară asupra stimei de sine a altora.

Noi nici nu ne dăm seama ce putere avem de a modela părerea altora despre ei înşişi prin cuvintele noastre, prin gesturile noastre şi chiar prin modul în care îi privim.

Dacă cineva se simte ispitit să nutrească gânduri de inferioritate, să se considere pierdut sau alungat, ar trebui să nu uite că tocmai când este în starea aceasta, el este obiectul grijii speciale şi intense a lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui. Păstorul s-a îngrijit mai mult de oaia pierdută decât de celelalte nouăzeci şi nouă. Femeia a dat uitării celelalte monede şi a căutat cu grijă până când a găsit banul pierdut.

Tatăl pare a acorda mai multă atenţie cererilor exagerate ale fiului risipitor decât fiului lui mai mare. Păstorul, femeia şi tatăl manifestă o grijă specială pentru persoana care are cel mai puţin succes. Iar când cel pierdut este găsit, pe pământ şi în cer este mare bucurie.

Parabolele acestea ne dezvăluie, într-un mod atât de impresionant, dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, oricât de greşiţi am fi. Principiul acesta poate fi manifestat şi de noi. Când stăm de vorbă cu alţii, putem să creăm o atmosferă calmă, de încredere şi de acceptare, care poate să le facă foarte mult bine. Oamenii, şi în special oamenii îndureraţi, au nevoie să ştie că există cineva care simte cu ei şi îi înţelege.

Creştinul se bucură de un avantaj evident faţă de cel care nu acceptă sau nu crede în Domnul. Dumnezeu este la lucru 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. El este gata să îi asculte pe cei deprimaţi, stresaţi, singuri şi neliniştiţi. Relaţia aceasta cu El ar trebui să fie un motiv suficient pentru a ne simţi speciali şi pentru a nu avea o apreciere de sine scăzută.

Dar ce-a mai importantă dovadă a valorii noastre înaintea lui Dumnezeu este jertfa de la cruce. Mai mult ca orice altceva, ea ar trebui să ne arate cât de valoroşi suntem pentru Dumnezeu, chiar dacă suntem slabi şi avem greşeli. Crucea ne spune că avem o valoare infinită înaintea Creatorului universului, indiferent de părerea noastră despre noi înşine, indiferent de ceea ce crede lumea despre noi.

„..si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.”

                                       Efeseni 4:23-24

Oamenilor le place să încerce lucruri noi: o tunsoare nouă, o haină nouă, o înfăţişare nouă în urma unei operaţii estetice sau a transplantului de păr. Însă schimbările acestea aduc modificări interioare minore. În principiu, omul rămâne acelaşi. Când vorbeşte despre omul nou, Pavel nu se referă la înfăţişare, ci la atitudine şi la felul de a gândi. El afirmă că omul nou este „făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care le dă adevărul” (vers. 24).

Omul nou la care se referă Pavel aduce roade bogate: sinceritate, relaţii bune cu ceilalţi, cinste, hărnicie, vorbire curată, bunătate, spirit de iertare. De asemenea, să observăm că toate trăsăturile omului nou au legătură cu caracterul bun şi cu relaţiile interpersonale şi că acestea, la rândul lor, au legătură directă cu stima de sine. Comportamentele rele menţionate în Efeseni 4, precum minciuna, mânia şi amărăciunea, lasă în suflet simţământul unei valori personale scăzute. Dimpotrivă, împărtăşirea bunurilor personale cu alţii, bunătatea şi compasiunea sunt fapte care ne ridică stima de sine, întrucât ne pierdem din vedere pe noi înşine şi avem un sentiment de satisfacţie.

Comunitatea creştină are nevoie de oameni preocupaţi de zidirea altora şi nu de dărâmarea lor. Imaginea de sine se poate deteriora într-o secundă din cauza cuvintelor aspre de critică. „Fiecare familie, fiecare creştin are datoria de a bara calea oricărui limbaj imoral. Când ne aflăm în tovărăşia unora care îşi permit să folosească un vocabular necuviincios, este datoria noastră să schimbăm subiectul conversaţiei dacă este posibil.

„Dacă lui Dumnezeu Îi pasă de o vrabie…, oare nu-I va păsa de cei răscumpăraţi cu sângele lui Hristos? Un singur suflet valorează mai mult decât toată lumea. Pentru un singur suflet, Isus ar fi îndurat tot chinul Calvarului, pentru ca acest unul singur să poată fi mântuit pentru Împărăţia Sa. «Deci, să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.Noi pierdem multe binecuvântări bogate din cauză că neglijăm să Îl căutăm pe Domnul cu inimile smerite. Când venim la El în sinceritatea inimii, cerându-I să ne descopere defectele, El ne va arăta imaginea noastră reală, reflectată în oglinda Cuvântului Său. Atunci, după ce ne-am văzut pe noi înşine aşa cum ne vede Dumnezeu, să nu plecăm dând uităriice fel de oameni suntem. Să studiem cu ochi critic trăsăturile defectuoase ale caracterului nostru şi să cerem harul de a le schimba după modelul prezentat în Cuvântul lui Dumnezeu.

Tata sa va binecuvanteze pe toti,si postati commurile oastre,insa doar daca sunteti logati cu cont de gmail,cu yahoo nu permite platforma.

Flirtul

      Acest subiect este foarte real în cadrul creştinilor de astăzi. Este zona de unde se merge mai departe, este zona “gri” unde scuzele te scot uşor. Biblia ne învaţă să ne purtăm cu ruşine şi sfială, Domnul Isus ne sugerează indirect prin pilda judecătorului nedrept să ne temem de Dumnezeu şi să avem ruşine de oameni. Cultura de astăzi ne duce în eroare cu îndrăzneala şi slobozenia ei în acest lucru. În realitatea eu cred că ei ştiu că amestecă nişte lucruri, dar o fac cu bună ştiinţă, pentru că aşa se face trecerea spre alte interese ale lor. Noi spunem oamenilor adevărul, care poate elibera.

Billy Graham tratează acest subiect în cartea sa “Răspunsul meu”. Aici un tânăr ia adresat următoarea întrebare la care el dă răspuns mai jos:

“Este flirtul ceva permis?

Mi-ai pus o intrebare delicata, la care majoritatea oamenilor refuza sa dea un raspuns categoric. Pentru ca mi-ai pus insa aceasta intrebare cu toata sinceritatea, am sa-ti raspund si eu la fel.

Eu cred ca flirtul este o relatie nenaturala si vatamatoare, atat pentru constiinta cat si pentru trup. Ea afecteaza intreaga personalitate.

In general, flirtul dovedeste o nestapanire a instinctelor primare, el se manifesta prin libertinaj si poate duce foarte usor la imoralitate.

Unii au incercat sa-l defineasca drept un lucru nevinovat si inofensiv. S-a spus, astfel, ca el este rezultatul unei porniri naturale, deci justificate. Nu sunt eu insa singurul care-si da seama ca el este devastator pentru personalitatea celui care-l practica!

Flirtul este un preludiu pentru relatii mult mai intime. Iata de ce, eu cred ca daca cei care-l practica nu au si dreptul de a trai impreuna, trebuie sa-l abandoneze de urgenta. Impins prea departe, el provoaca un sentiment de frustrare, devine o sursa de remuscari si lasa urme in sistemul nervos provocand crize de personalitate.

Fericit este cel care se casatoreste cu un partener care nu a flirtat niciodata in viata! Deci, daca legaturile amoroase ar fi rezervate numai logodnei si casatoriei, ar exista mult mai putine camine in pragul divortului, cu resursele afective epuizate in flirturi trecatoare.

Nu te juca cu sentimentele si cu emotiile, risipindu-le inainte de vreme.
“Orice risipa este sora cea mai mare a saraciei.”
Lasa-L pe Domnul Isus sa-ti dirijeze viata si sa-ti administreze El sentimentele; numai atunci vei avea garantata o existenta linistita si imbelsugata.“

                                                 1 Pentru 1:15

Daruind lui Dumnezeu

“Când ai dăruit totul lui Dumnezeu, afară de inima ta, să ştii că n-ai dăruit nimic.”

                        RICHARD WURMBRAND

Ce trebuie sa stie un tanar despre relatia premaritala

        Poate ca cei mai multi dintre noi tinerii ne preocupam gandurile mai mult cu bucuriile pe care casatoria le poate aduce (mai putin responsabilitatile) decat cu responsabilitatile ce ne revin acum, inainte de casatorie. Sau poate, influentati de spiritul lumii nici macar nu stim ce responsabilitati avem inainte de casatorie si cum perioada aceasta de asteptare este determinanta, hotaratoare in ce priveste fericirea ulterioara.

1. Fii curat inainte de casatorie

Relatia lui Iosif cu Maria a fost serios zdruncinata in momentul in care Maria a marturisit lui Iosif ca este insarcinata. Motivul acesta a fost suficient de serios incat era pe cale sa provoace o despartire definitiva intre cei doi.

Probleme de etica.

In functie de natura motivelor ce au provocat tulburarea lui Iosif imi dau seama ca Iosif era un om moral, spiritual si matur in acelasi timp. „Cearta” intre cei doi nu a fost provocata de nimic altceva ci de probleme de moralitate si etica crestina spre deosebire de alti tineri astazi care gasesc motiv de despartire in orice nimicuri.

Apropo- in relatia voastra ce ar constitui cu adevarat motiv de despartire, de separare? Probleme de ce natura l-ar deranja pe partenerul tau? Probleme de ce natura? Ai fi gata sa te separi de partenerul tau daca ti-ar marturisi ca traieste in curvie? Traiesti tu o viata curata astfel incat un partener cu principii crestine sa nu fie nevoit sa-si puna problema separarii de tine?

Sinceritate.

Curatia Mariei este prefigurata in mod implicit din faptul ca Iosif afla de situatia ei. Parerea mea este ca Maria i-a comunicat situatia. Ea nu a grabit casatoria, probabil nici nu putea potrivit cu obiceiurile vremii insa nici n-a asteptat ca Iosif sa descopere.

Este bine sa fim sinceri unul cu altul. Mai devreme sau mai tarziu tot va afla partenerul tau si durerea va fi cu mult mai mare dupa,  decat inainte.

Ill. Am auzit despre o tanara care a inceput o relatie prin internet. S-au casatorit si totul a fost bine pana ce au ajuns sa locuiasca impreuna pe alt continent. Atunci fata a aflat ca baiatul era bolnav de …ecofobie sau ceva de genul asta. Baiatul si familia lui au tainuit lucrul acesta. Fata s-a simtit folosita in scop egoist, tradata in sentimentele ei. Astazi este divortata si de rusine nu se mai poate intoarce acasa.

Dragii mei, haideti sa spunem partenerului nostru adevarul. Adevarul ne face liberi si Domnul se indura de noi. Ai spus partenerului tau tot ce trebuie sa stie, tot ce stii ca ar vrea sa stie? De cealalta parte, tu esti sigur ca stii tot ce ar trebui sa stii despre viciile sau posibilele boli tainuite de partenrerul tau? [Da, am intalnit candva un baiat care a zis ca pe el nu il intereseaza nimic din trecutul partenerei sale. Era nepocait, acum si traia in pacat cu o tanara mult mai mare ca el dar nu stia nimic de trecutul ei si parea ca se temea sa afle intrucat n-ar fi fost gata s-o paraseasca.]

Principile curatiei.

Din textul de fata observam ca Iosif avea cel putin doua principii legate de relatia premaritala cu Maria:

a) Tinerii nu locuiesc impreuna in timpul logodnei.v.18. Daca Iosif si Maria erau logoditi si totusi nu locuiau impreuna cu atat mai mult nu este bine sa locuiasca impreuna tinerii in perioada de prietenie.

b) Un tanar/a credincios nu trebuie sa aibă relatii intime decat cu o singura persoana.v.18-19. Iosif a fost intrigat la gandul ca Maria ar fi avut relatii intime cu un alt barbat.

c) Relatiile intime cu acea persoana doar dupa casatorie. Deci cand acea persoana devine sot/sotie.v.25 „Dar n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu…” Relatia premaritala dintre Iosif si Maria a fost lipsita de relatii intime intre acestia.

Dovezi ale curatiei

Sarcina Mariei este dovada curatiei ei. Faptul ca Maria a fost insarcinata de la Duhul Sfant asta este o dovada a faptului ca Maria era o fecioara, o tanara curata si tocmai de aceea Duhul S-a putut apropia de ea. Tanara Maria era purtatoare de Hristos.

Duhul Sfant este accesibil si unei tinere necastorite. De ce oare credem ca prezenta Duhului Sfant creaza disonanta vis-a-vis de aspectul atractiv al feminitatii pure? Asa ca baieti, nu uitati Duhul Sfant nu apare in viata unei tinere odata cu ridurile ci este prezent in zambetul curat al unei fecioare.

Tinere, nu trebuie sa astepti casatoria ca sotia ta sa devina „purtatoare de Hristos,” crestina. O tanara trebuie sa fie crestina, „purtatoare de Hristos” inainte de casatorie. Multi tineri s-au inselat ca sta in puterea lor de a „pocai” pe sot/sotie si astazi suporta cu greu consecintele necredintei in Dumnezeu.

Se poate apropia Duhul de tine pentru ca Domnul Isus sa locuiasca in tine prin credinta? Ai tu Duhul Sfant al lui Dumnezeu? Va puteti ruga impreuna? Simtiti libertatea Duhului si pe Hristos care creste in voi?

Atentie! Parerea mea personala este ca nu-i intelept sa te casatoresti cu o persoana ce nu este crestina sau care nu impartaseste aceleasi principii de credinta ca si tine. In mod special atentie la Martorii lui Iehova si Adventisti. Cei ce adera la invataturile acestor doua culte sunt foarte greu daca nu chiar imposibil de schimbat, de increstinat. Nu va jucati cu focul- chiar cunosc un caz in care, desi casatoriti de curand merg inca de acum la biserici diferite. Banuiesc ca nu va doriti asta.

Visul lui Iosif este una din dovezile curatiei lui. V.20 si 24 ne arata ca un inger al Domnului i se arata in vis lui Iosif.

Ill. Pe cand lucram in Bucuresti la Biserica „Cuvantul Adevarului” cineva m-a intrebat daca „este posibil sa pacatuiesti in somn?” Banuiesc ca toti stiti la ce se referea. Da, eu cred ca in somn si in visurile si fanteziile noastre nocturne se poate vedea starea de neprihanire sau de pacat. In starea de inconstienta se ridica la suprafata gandurile ascunse ale inimii in mod necenzurat.

Visul lui Iosif era caracterizat de curatie, impregnat de adevarul voii lui Dumnezeu comunicat prin inger. Cel ce are in visurile lui Ingeri traiesc ca ingerii. Cei ce au in visurile lor demoni oare cum traiesc? Cum sunt visurile noastre?

In viata lui Iosif si Maria Dumnezeu a avut locul de cinste, a avut prioritate chiar inainte de casatorie. Curatia lor confirma locul Domnului Hristos- temelia viitoarei lor casnicii. Prioritatea in relatia premaritala trebuie sa fie pentru curatie, neprihanire (Prov.31.30). Curatia morala a noastra trebuie sa existe inainte de casatorie, …inainte ca sa locuiasca ei impreuna. Daca nu va fi acum, ce garantie ai ca va fi dupa?

2. Framante-te inainte de casatorie

Tot inainte de casatorie este si vremea framantarilor si a durerilor de cap. Ce-i drept ca fiecare din nou am vazut in lume cu totul altfel: n-au dureri de cap inainte de casatorie ci dupa casatorie. In ceea ce ma priveste prefer sa am framantari si dureri de cap inainte decat sa am dupa casatorie cand nu mai poti dezlega nimic decat prin moarte.

Procesul gandirii

Iosif se gandea la aceste lucruri…v.20. Traim in vremuri in care prin lipsa de intelepciune, lene cerebrala si condusi fiind de spiritul lumii am cerut demisia ratiunii acceptand pe tronul inimii noastre ca Judecator- „ochii” Acestia sunt doi insa nu fac cat mintea. Ei emit judecati doar la un simplu „flash” de aceea si edificiile ridicate prin judecatile lor nu dureaza mai mult ca un foc de artificii.

Mai gandesc tinerii astazi? Cand suntem mici navigam pe internet, la scoala ne jucam, la biserica butonam celularele, acasa mancam dormind, noaptea dam un buzz cu prieteni anonimi, dimineata suntem obositi. Cine mai are timp sa gandeasca la lucruri importante! Altii ne-au facut deja programul insa familia nu este inclusa in program.

Caracteristic tinerilor de astazi este rasul, amuzamentul prin care vor sa se asigure ca se simt bine. Gandirea este folosita nu in sens preventiv si edificator ci doar pentru ca sa mai dribleze pe cineva.

a) Un tanar care gandeste inainte este un ranar care isi asuma responsabilitatea relatiei.

Iosif a inteles ca relatia conjugala nu este o joaca ci un angajament pe viata inaintea lui Dumnezeu si trebuie facut dupa voia lui Dumnezeu. Iosif dorea ca Domnul sa le dea binecuvantarea. Iosif gandea inaintea Domnului, Domnul era invitat in procesul gandirii astfel ca ingerul a intervenit in visul sau.

b) Un tanar care gandeste este un tanar condus de principii si nu de sentimente.

Iosif n-a gandit cu ochii ci cu mintea si inca nu oricum- cu mintea luminata de Legea Scripturilor Sfinte. Sentimentele sunt trecatoare de aceea au nevoie de un fundament care ramane- Principiile Scripturii. Doar pe baza lor sentimentele vor fi de durata si chiar eterne.

c) Un tanar care gandeste inainte este un tanar care iubeste cu adevarat.

Iosif a iubit intai pe Dumnezeu. A iubit-o si pe Maria caci n-a dorit s-o faca de rusine. Apoi s-a iubit si pe sine dorind sa fie in voia Domnului.

De ce se gandea Iosif inainte de casatorie? Pentru ca acum este timpul cand poti vorbi despre…

Prudenta parasirii

Dupa casatorie nu trebuie sa se mai ia in calcul alternativa despartirii. Stau si ma intreb- oare ce rost mai au juramintele de la altar? Cu asa mare usurinta se „desfac” legaturi despre care ni se spune ca in mod real doar moartea le poate dezlega si nu omul.

Iosif luase hotararea sa o paraseasca pe Maria pe motive bine intemeiate- imoralitatea sexuala. Iosif insa ne invata ca a parasi pe cineva nu este un lucru de care sa fii prea mandru. Trebuie sa fim constienti ca despartirile provoaca rani insa aduce atrace si oprobriul public.

v.19 Iosif, barbatul ei era un om neprihanit si nu voia s-o faca de rusine inaitnea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns.

Un om neprihanit se deosebeste de ceilalti si in modul in care paraseste logodnica (nu este vorba de prieten): invoca motive in domeniul eticii crestine si cauta metode cele mai putin daunatoare avand in atentie reputatia peroanei pe care o paraseste. Am zis ca nu este vorba de prietenie aici ci de logodna. In timpul prieteniei poti motivele de despartire pot fi si de alta natura insa motivele ce pot justifica o despartire a celor logoditi trebuie sa fie mult mai serioase.

Framantarea inainte de casatorie desi neplacuta este benefica, vitala chiar; caci „baterea laptelui da smantana”(Prov.30.33) Toate lucrurile isi au vremea lor si framantarea isi are vremea ei. Cand? …inainte ca sa locuiasca ei impreuna!

Unii se tem sa gandeasca intrucat apeland la ratiunea luminata de Scripturi s-ar putea sa nu le satisfaca asteptarile sentimentale si uneori… uneori mai putin spirituale. Gandirea acesta are la baza o eroare teologica cu privire la Dumnezeu- Dumnezeu nu este un militian sadic ci un Tata, Cel Care doreste ca bucuria noastra sa fie deplina si in casatorie. Asa ca nu va temeti sa ganditi in prezenta lui Dumnezeu.

Nu mai plangeti… povestea de dragoste a lui Iosif si Maria nu s-a incheiat aici. Framatarile lor au dus numai spre bine si poveste lor continua.

Atentie! Astazi multi adolescenti traiesc in promiscuitate sexuala asa ca nu-i de mirare ca tinere si chiar adolescente raman insarcinate. Totusi sa stiti ca justificarea cu insarcinarea de la Duhul Sfant a fecioarei Maria a fost unica justificare acceptata ca valabila.

3. Cauta calauzirea inainte de casatorie

Solutionare divina.

Slava Domnului! Framantarile crestinilor intr-adevar nu gasesc solutionare omeneasca insa primesc raspuns divin. Da, s-ar putea sa te framanti ani de zile ca si mine si sa nu gasesti un raspuns si totul sa fie in minte ta o harababura de principii biblice si sentimente curate si cu toate astea lispite de o logica macar irationala dar cel putin practica.

Principii ale calauzirii

Cand? Calauzirea iti este data inainte si nu dupa ce-ai ales tu insuti calea..

Prin insasi natura sa, calauzirea se cere inainte. Cand primesti caluzirea din partea Domnului de fapt impreuna cu ea primesti si binecuvantarea. Unii separa calauzirea de binecuvantare. Nu cauta calauzirea insa bazandu-se pe o intelegere gresita a caracterului lui Dumnezeu, a dragostei Lui se asteapta ca Dumnezeu neavand incotro sa le dea si lor binecuvantarea mai tarziu. Cauta calauzirea/binecuvantarea inainte!

Este imposibil ca Dumnezeu sa-ti mai dea calauzire sau sa-ti mai vorbeasca cand tu deja ai luat-o pe „nevasta-ta” la tine. Dumnezeu a putut vorbi lui Iosif pentru ca era singur in patul lui si visa singur dar este imposibil ca Dumnezeu sa mai vorbeasca unui tanar sau unei tinere atunci cand mai are in pat alaturi pe altcineva. Si la urma urmei de ce ar mai cere un astfel de om calauzire de la Dumnezeu cand el de fapt pretinde ca a aflat calauzirea? Pentru ca a aduce o fata la tine presupune faptul ca tu crezi ca ea este nevasta-ta. A aduce pe o fata sa locuiasca cu tine sub acelasi acoperis trebuie sa fie semnul ca tu esti convins ca ea va fi sotia ta.

Cine? Doar cei ce se framanta cautand Voia Domnului  vor primi calauzirea la timpul potrivit.

Nu te astepta sa primesti calauzirea/binecuvantarea fara sa te fi framantat pentru ea. Poate sunt si exceptii. Oricum Domnul Isus a spus „cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide.” Daca intarzie asteapt-o. Dumnezeu cunoaste mai bine vremea potrivita iar asteptarea ta nu va fi in zadar.

In ce conditii? Calauzirea vine dupa curatie si in curatie. Niciodata in pacat.

Asigura-te ca nu astepti calauzirea in intunericul pacatului. Ingerii lui Dumnezeu nu comunica cu pacatosii iar daca ar face-o n-ar aduce deloc vesti bune ca in cazul lui Belsatar- mesaj de judecata. Calauzirea lui Dumnezeu vine in contextul unei relatii personale intime si curate a tanarului cu Sine.

Ps.25.12 Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii arata calea pe care trebuie s-o aleaga.

In ce conditii? Calauzirea o primesc doar cei ce sunt gata s-o accepte nu doar informativ.

Matei 1.24 cand s-a trezit Iosif din somn a facut cum ii poruncise ingerul Domnului… Iosif n-a cautat calauzirea Domnului doar pentru cultura lui generala sau sa vada doar ce parere are Dumnezeu. A cautat-o ca s-o implineasca. Daca Domnul ti-ar descoperi voia Lui ai implini-o? Daca nu, atunci de ce ar trebui sa ti-o descopere?

Ioan 7.17 Daca vrea cineva sa faca voia Lui va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu…

De la cine? Calauzirea finala o da Dumnezeu si nu omul.

Ill. Se duce baiatul la proroc si dupa doi ani de prietenie cuvantul prorocului este ca trebuie sa se desparta de prietena lui.

Iosif s-a sfatuit cu Dumnezeu in Scripturi (v.22) si cu slujitorii Domnului (v.20). Tu cu cine te sfatuiesti? A cui parere cantareste cel mai greu pentru tine: anturaj, familie, rude, prieteni…etc

Atentie! Cauta sa vezi cum cauta partenerul tau calauzirea. Daca cuvintele prorocilor sunt mai presus de principiile etice si neschimbabile ale lui Dumnezeu atunci va trebui sa ai mare grija.

Ill. In SUA un tata a trebuit sa ramana cu 4-5 copii (?) dupa ce sotia i-a comunicat ca „duhul” i-a spus ca trebuie sa-l paraseasca.

Pentru cine? Calauzirea trebuie s-o primeasca ambi tineri si nu doar unul.

Ill. Cu siguranta si dvs vi s-a intamplat sa vina un tanar/tanara sa-ti spuna ca Domnul i-a descoperit ca tu esti viitorul partener de casatorie. Iti spune ca este convins(a) 100% ca asta este voia Domnului. Mai trec cateva luni si mai vine altcineva tot la fel de sigur ca tu esti viitorul partener de casatorie. Ce te faci? Ce te faci cand „Dumnezeu are doua oferte” iar tu stii ca Biblia condamna poligamia!

Ideea este urmatoare- ambii tineri trebuie sa aiba calauzire de la Domnul. Calauzirea cuiva nu o substituie pe a celuilalt ci o confirma. Atat Maria cat si Iosif au fost calauziti direct de Dumnezeu. Iosif nu se bazeaza pe calauzirea Mariei chiar daca aceasta a primit prima calauzirea.

Asigura-te ca amandoi aveti calauzirea si astfel pacea sufleteasca ca nu cumva mai tarziu sa fii acuzat ca s-a bazat doar pe hotararea ta. Trebuie sa stie ca tu nu esti Dumnezeu si s-ar putea sa gresesti. Consider ca daca unul singur nu are calauzirea nu se pot invoi sa mearga pe acelasi drum.

4. Asteapta confirmarea inainte de casatorie

Curatia intr-o lume pervertita de pacat aduce framantarea. Framantarea in curatie aduce calauzirea si calauzirea divina …uneori aduce confirmarea.

Da, nu in toate cazurile Dumnezeu da un raspuns pozitiv, nu in toate cazurile Dumnezeu raspunde favorabil, nu in toate cazurile raspunde convenabil insa in toate cazurile raspunsul Sau este Singura solutie benefica indiferent de forma pe care acesta o ia.

Prima confirmare-verbala

v.20 …nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta…

Cata bucuria in inima lui Iosif cand Dumnezeu ii spune ca Maria este nevasta-sa.

Ill. Imi aduc aminte de anul 2002 cand m-am indragostit pentru prima data mai serios si mai matur (credeam eu) atras fiind de caracterul frumos al unei tinere. Am fost socat insa cand dupa trei zile de post aduse inaintea Domnului pentru problema asta, fiind cu citirea zilnica a bibliei la Gen. 20.3 am fost tulburat in toata fiinta mea de cuvintele „Dumnezeu S-a aratat noapte in vis lui Abimelec si i-a zis: Iata, ai sa mori din pricina femeii pe care ai luat-o caci este nevasta unui barbat.” Eu nu o luasem insa ma gandeam ca ar putea fi sotia mea. Ea era convinsa ca eu nu pot fi sotul ei. Mai tarziu, dupa cateva luni se muta in SUA unde se logodeste si apoi se casatoreste cu sotul ei.

S-ar putea sa fie situatii in care Dumnezeu sa-ti spuna ca Marioara „nu e nevasta-ta” insa este mai bine sa-ti spuna Dumnezeu inainte de casatorie decat s-o afli tu dupa casatorie.

Ill. Un baiat plin de ravna pentru Domnul se casatoreste in graba cu fata draguta insa in noaptea nuntii afla ca fata respectiva fusese pentru multa vreme implicata in acte de imoralitate sexuala. Dezamagirea i-a fost mare si numai harul Domnului ii poate vindeca ranile.

Dumnezeu stie cel mai bine cine este sotia/barbatul fiecaruia. Trebuie sa primim confirmarea de la El si nu sa traim in dezordine asemenea femeii samaritence care avusese cinci barbati, acum il avea pe al saselea si cu toate astea Domnul Isus ii spune „acela pe care-l ai acum nu-ti este barbat”(Ioan 4.18)

Nu este oare o imagine sinistra sa fii la altar, toti zambesc in jurul tau si-ti spun ca aratati bine, sunteti frumosi insa duhul tau sa-ti spuna ca aceea sau acela care sta langa tine nu este al tau/ nu este a ta?

Nu lua la tine, in casa ta decat pe aceea la care Domnul Dumnezeu face referire ca fiind „nevasta-ta.” Nu te apropia de aceea careia Dumnezeu nu i-a schimbat starea civila

Nu va fi ultima- faptica

v.24-25 …a luat la el pe nevasta-sa dar n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu.

Iosif a astepta si confirmarea faptica. Cand avem confirmarea de la Dumnezeu tot ce se intampla completeaza confirmarea, sprijinesc confirmarea. Parerea parintilor, a rudelor sau colegilor trebuie doar sa confirme raspunsul Domnului si nu sa il substituie pe acesta. Si parerea lor conteaza. Cand confirmarea insa nu vine de la Dumnezeu va fi infirmata de multe altele. Confirmarea din partea lui Dumnezeu va avea corespondent in realitatea practica.

Aici intervine rolul rabdarii. Absenta rabdarii poate fi, daca nu, chiar este confirmarea absentei calauzirii lui Dumnezeu.

Concluzia

Toate aceste lucruri trebuie sa aiba loc inainte de casatorie, inainte ca sa locuiasca ei impreuna. O tanara pereche a caror relatie premaritala a fost sau este caracterizata de aceste experiente va fi cu siguranta o familie in care Domnul Isus Hristos Se va fi putut naste si dezvolta normal; o astfel de familie va putea aduce lumii pe Hristos Domnul spre bucuria si fericirea lor dar si pentru bucuria si mantuirea altora.